În dulcele stil clasic

Dintr-un bolovan coboară
pasul tău de domnişoară.
Dintr-o frunză verde, pală
pasul tău de domnişoară.

Dintr-o înserare-n seară
pasul tău de domnişoară.
Dintr-o pasăre amară
pasul tău de domnişoară.

O secundă, o secundă
eu l-am fost zărit în undă.
El avea roşcată fundă.
Inima încet mi-afundă.

Mai rămâi cu mersul tău
parcă pe timpanul meu
blestemat şi semizeu
căci îmi este foarte rău.

Stau întins şi lung şi zic,
Domnişoară, mai nimic
pe sub soarele pitic
aurit şi mozaic.

Pasul trece eu rămân.

El

E ciudat cum poate, dar avem iluzia ca functioneaza.Nu as putea intelege de ce unii is gasesc refugiul doar intr-o anumita persoana numita "EL". De ce atunci cand nu ai incredere in tine, EL ti-o poate reda? De ce te simti singura intr-o 1000 de persoane doar pentru simplul fapt ca EL nu era langa tine? De ce iti imparti gandurile si sentimentele doar cu EL? De ce nu poti vedea ziua de maine fara EL? De ce totul se rezuma la EL? De ce te simti mai sigura cand EL e langa tine? De ce crezi in EL? Doar pentru simplu fapt ca ti-a/i-ai castigat increderea? Doar pentru ca acea incredere poate disparea intr-o fractiune de secunda?Doar pentru ca te-ai obisnuit cu persoana lui? Doar pentru ca iti e frica nu il pierzi? Doar pentru ca ai devenit dependenta de el? Doar pentru ca iti e frica sa suferi? Toate au in inceput si un sfarsit, iar un sfarsit e un nou inceput.

Cu gandul ca vecinul de la 4 va citi aceasta postare

O dimineata normala, cu un mic-dejun normal. Si asa cum era firesc, vecinul de la 4 inca de dimineata cu muzica la maxim, si normal ce melodie putea sa-l relaxeze inca de dimineata, o manea desigur :|. Nu o sa intelg NICIODATA ce poate sa inteleaga un om dintr-o melodie din doua note si 3 versuri care se repeta 3 minute :|. E ciudat, stiu. Dar fiecare cu gusturile lui :)

Iti pasa?

Nimeni nu ajuta pe nimeni pana nu da singur de o belea mare....dupa aceste intimplari deodata sare la nevoie....stiind cum e sa fii in locul celui ce necesita ajutor....e lipsa de empatie in societate - nu ne punem in locul celui care cere ajutor crezind ca nu vom fi loviti de asa ceva....insa odata si odata fiecare om este in situatia de a cere ajutor...si daca ai putin noroc poate se gasesc oameni care pot sa te ajunt, daca nu, "Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul"

Putin ciudat

Mi-e bine asa, in lumea mea... dar stau si ma intreb de ce naiba zilnic trebuie sa ma lovesc de persoane care imi cer disperat sa le adopt gandirea si modul de viata. In fond, cui ii pasa cum traiesc, cum iubesc...cum privesc? Nu stiam ca exista un tipar dupa care trebuie sa ne ghidam pentru a parea ok, si sincer, nici nu-mi pasa. La sfarsitul zilei, eu trebuie sa ma suport, mie trebuie sa-mi dau explicatii pentru ziua ce a trecut, nu celor care cred ca cei din jur sunt simple obiecte de manipulat. Nu traim prin viata altora.. si nu invatam din experientele altora... iar eu nu dau doi bani pe cei care nu isi pot trai viata decat barfindu-i pe altii. E putin amuzant sa vezi pe cineva cum se agita sa afle, apoi sa dezbata, sa comenteze subiecte care nu ii implica in niciun fel. Lasati amintirile altora si claditi-le pe ale voastre... viata nu o traim de doua ori, o data pentru altii si alta data pentru noi. Oare timpul vostru nu e la fel de pretios ca al meu? Sau nu aveti cu ce sa-l umpleti? Nu traiesc in salbaticie, si stiu cum sa tin cont de parerea celor din jurul meu, dar doar atunci cand e cazul. In rest, nu fac decat sa ma minunez... si m-am cam plictisit. Am momente cand pur si simplu explodez, nu pentru ca mi-ar pasa, sau pentru ca ma afecteaza in vreun fel... ci pentru ca nervii mei nu mai suporta atata greutate inutila. Incercati sa nu mai generalizati si sa atasati un tipar social imbecil tuturor celor care nu corespund ideilor voastre. Si voi sunteti la fel, dar in ochii altora. Traim intr-o societate, in comunitati mai mici sau mai mari...dar traim impreuna, nu unul prin altul. Pentru tine randurile astea sunt cuvinte citite si uitate in secunda urmatoare... pentru mine sunt lucruri care din clipa in care sunt rostite, nu mai pot fi uitate. Smile ! Din fericire, avem viata pe care ne-o alegem, nu cea pe care o meritam.