THOUSANDS OF FREE BLOGGER TEMPLATES ?

luni, 14 decembrie 2009

Doruri.





îmi răsuni încă,
pe gât ușor,pe timpan,pe ochi,
de câteva zile umbli în mine,
cu pași mărunți,cu buze cărnoase,
cu brate puternice și îmbrățișări miraculoase.



îmi înfiori încă,
pe gât ușor,pe mână,pe nas,
de câteva zile-ți umbli buzele,
cu sărutări stinse,cu dorințe aprinse,
cu gânduri ascunse și clipe smulse.



îmi cânți încă,
îmi înfiori,
îmi răsuni..

Prea multe ganduri

Uneori anumite lucruri imi trezesc atat de multe sentimente incat ma pierd in gandurile ce ar putea deslusi misterul.
Acum, simt un miros de covor de frunze arse si nu pot sa imi amintesc de ce aspect al vietii mele sunt legate aceste frunze, care nu au nicio vina si totusi sunt ucise cu nepasare.
Dar oare aroma ceţii de unde provine?
Uneori am atat de multe ganduri incat simt o durere ametitoare pentru ca nu le pot deslusi. In mintea mea sunt imaginate zeci de mii de situatii in acelasi timp, situatii care se pierd la fel de repede cum apar.
Si oare care ar fi solutia pentru deslusirea tuturor gandurilor si sentimentelor?

Incep sa imi amintesc: Era o zi de toamna tarzie.Nu mai stiu exact daca dintr-un trecut indepartat sau nu; o banca in parc, eu tu si..... dar oare pot sa leg aceste imagini pentru a dezvalui tabloul ideal?

duminică, 29 noiembrie 2009

Ruj roşu pentru zile negre

Şi nu e nimeni să te aducă înapoi din urechile ce nu te aud
nu e nimeni să-ţi dăruie naşterea tunătoare
a unui sens aidoma durerii

Nu e nimeni să-ţi dăruie simţuri precum o femeie,
un trup de nisip.

Nu e nimeni să te aducă acum înapoi
într-un fulger.

Iubirea, ea lucrează înăuntru,la întuneric
ca un sâmbure ce-şi simte în pereţii zbârciţi
fragedul miez.

vineri, 27 noiembrie 2009

Cand luminile se sting

Cand scena se goleste, cand mastile cad, cand nickname-urile, username-urile, id-urile de mess "go offline"...cand se da "sign out" si "logout"...suntem toti oameni!

sâmbătă, 21 noiembrie 2009

Vorbe frumoase


Complimentul: sa adresezi cuvinte frumoase, sa lauzi meritele cuiva fara sa astepti ceva in schimb. Un obicei tot mai ignorat, care pe vremuri era pretuit. Hm... iti mai amintesti de arta de a primi si oferi complimente din romanele lui Jane Austen?


O prietena are o problema grava: primeste complimente. De ceva timp incoace, i se tot spune ca-i draguta, feminina si atragatoare (si nu ca nu ar fi, Doamne fereste!). Dar pentru o fire mai baietoasa, care nu se imbraca in rochii sau dantele, este o chestie... bulversanta. Ajung sa ma intreb ce s-a intamplat. Daca lumea a luat-o razna sau daca eu m-am schimbat. Din cauza asta, sunt mai mult socata decat magulita. Trebuie sa fii sexy si feminina ca sa primesti complimente, trebuie sa stii sa raspunzi la ele. Complimentele sunt pentru ea semnalul unor schimbari observate si anuntate de ceilalti, pe care-i vine greu sa le primeasca.

duminică, 15 noiembrie 2009

Cuvinte ;

Viata.

Momente.

Dezamagire.

Competitie.

Iubire.

Tensiune.

Rutina.

Invingator.

Fericire.

Natura.

Deconectare.

Reintoarcere.

Speranta.

Încapăţanare.

Egoism.

Singuratate.


sâmbătă, 14 noiembrie 2009

Dupa propriul stil

Un om normal, fară puteri supranaturale şi totuşi, simţi nevoia să ieşi cu ceva in evidenţă atunci cand mergi pe strada şi toţi sunt la fel şi toţi fac parte din acelaşi tipar idiot. De ce atunci cand îti iei tocuri lumea se uita lung la tine de parca ai fi incalcat vreo lege? Nu o să inţeleg niciodată de ce unii te judeca după felul cum eşti îmbracat. Şi cu toate acestea am ajuns sa nu imi mai pese de ceea ce spune "lumea". Consider o prostie cand auzi de strada "uite-o si pe aia, vezi cum e imbracata?". Si totusi acele persoane "care au tupeul sa incalce acea lege nescrisa dar de toti respectata" au tot respectul din partea mea, pentru ca au curaj sa iasa din tiparul zilnic si din monotonia ce ne inconjoara. Imi este indiferent daca merg pe Bulevard sau Unirii si se trezeste cate un ţaran spunand aceasi replica :"uite-o si pe aia, vezi cum e imbracata?" sau "uite-o ce buna e" :|. Esti un om simplu, si ai o singura viata de trait. De ce nu incerci sa adopti un stil propriu? De ce incerci sa copii sau sa urmezi acel tipar idiot, asa cum fac multi altii? Tu esti tu si nu ar trebui sa faci parte din acea monotonie, dar cu toate acestea...pana si pentru a te imbraca mai diferit trebuie sa ai acea incredere in propria persoana...ceea ce la multi va lipseste, si totusi continuati sa spuneti ca exista democratie. Daca ar exista acea democratie, ar trbui sa fi avut deja increderea in propria persoana, ar fi trebuit sa gandesti liber din toate puncetele de vedere. Dar din pacate unii au o alta "definitie" pentru cuvantul democratie...daca nu urla manelele in boxe si nu fumezi iarba... nu e democratie:|. . .

duminică, 8 noiembrie 2009

Te-ai întors ;

Te-ai întors ,spre surprinderea mea. Te-ai întors atunci cand nu mai speram la nimic, atunci cand eram gata sa renunt. Si totusi te-ai întors. De ce?, poate pentru a ma face fericita din nou, sau...poate chiar am insemnat ceva, candva, pt tine...Putin cam devreme ca sa imi dau seama "de ce"... dar nu atat de devreme incat sa realizez ca te-ai întors.

duminică, 25 octombrie 2009

În dulcele stil clasic



Dintr-un bolovan coboară
pasul tău de domnişoară.
Dintr-o frunză verde, pală
pasul tău de domnişoară.

Dintr-o înserare-n seară
pasul tău de domnişoară.
Dintr-o pasăre amară
pasul tău de domnişoară.

O secundă, o secundă
eu l-am fost zărit în undă.
El avea roşcată fundă.
Inima încet mi-afundă.

Mai rămâi cu mersul tău
parcă pe timpanul meu
blestemat şi semizeu
căci îmi este foarte rău.

Stau întins şi lung şi zic,
Domnişoară, mai nimic
pe sub soarele pitic
aurit şi mozaic.

Pasul trece eu rămân.

sâmbătă, 24 octombrie 2009

El


E ciudat cum poate, dar avem iluzia ca functioneaza.Nu as putea intelege de ce unii is gasesc refugiul doar intr-o anumita persoana numita "EL". De ce atunci cand nu ai incredere in tine, EL ti-o poate reda? De ce te simti singura intr-o 1000 de persoane doar pentru simplul fapt ca EL nu era langa tine? De ce iti imparti gandurile si sentimentele doar cu EL? De ce nu poti vedea ziua de maine fara EL? De ce totul se rezuma la EL? De ce te simti mai sigura cand EL e langa tine? De ce crezi in EL? Doar pentru simplu fapt ca ti-a/i-ai castigat increderea? Doar pentru ca acea incredere poate disparea intr-o fractiune de secunda?Doar pentru ca te-ai obisnuit cu persoana lui? Doar pentru ca iti e frica nu il pierzi? Doar pentru ca ai devenit dependenta de el? Doar pentru ca iti e frica sa suferi? Toate au in inceput si un sfarsit, iar un sfarsit e un nou inceput.

duminică, 18 octombrie 2009

Cu gandul ca vecinul de la 4 va citi aceasta postare

O dimineata normala, cu un mic-dejun normal. Si asa cum era firesc, vecinul de la 4 inca de dimineata cu muzica la maxim, si normal ce melodie putea sa-l relaxeze inca de dimineata, o manea desigur :|. Nu o sa intelg NICIODATA ce poate sa inteleaga un om dintr-o melodie din doua note si 3 versuri care se repeta 3 minute :|. E ciudat, stiu. Dar fiecare cu gusturile lui :)

sâmbătă, 17 octombrie 2009

Iti pasa?

Nimeni nu ajuta pe nimeni pana nu da singur de o belea mare....dupa aceste intimplari deodata sare la nevoie....stiind cum e sa fii in locul celui ce necesita ajutor....e lipsa de empatie in societate - nu ne punem in locul celui care cere ajutor crezind ca nu vom fi loviti de asa ceva....insa odata si odata fiecare om este in situatia de a cere ajutor...si daca ai putin noroc poate se gasesc oameni care pot sa te ajunt, daca nu, "Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul"

Putin ciudat

Mi-e bine asa, in lumea mea... dar stau si ma intreb de ce naiba zilnic trebuie sa ma lovesc de persoane care imi cer disperat sa le adopt gandirea si modul de viata. In fond, cui ii pasa cum traiesc, cum iubesc...cum privesc? Nu stiam ca exista un tipar dupa care trebuie sa ne ghidam pentru a parea ok, si sincer, nici nu-mi pasa. La sfarsitul zilei, eu trebuie sa ma suport, mie trebuie sa-mi dau explicatii pentru ziua ce a trecut, nu celor care cred ca cei din jur sunt simple obiecte de manipulat. Nu traim prin viata altora.. si nu invatam din experientele altora... iar eu nu dau doi bani pe cei care nu isi pot trai viata decat barfindu-i pe altii. E putin amuzant sa vezi pe cineva cum se agita sa afle, apoi sa dezbata, sa comenteze subiecte care nu ii implica in niciun fel. Lasati amintirile altora si claditi-le pe ale voastre... viata nu o traim de doua ori, o data pentru altii si alta data pentru noi. Oare timpul vostru nu e la fel de pretios ca al meu? Sau nu aveti cu ce sa-l umpleti? Nu traiesc in salbaticie, si stiu cum sa tin cont de parerea celor din jurul meu, dar doar atunci cand e cazul. In rest, nu fac decat sa ma minunez... si m-am cam plictisit. Am momente cand pur si simplu explodez, nu pentru ca mi-ar pasa, sau pentru ca ma afecteaza in vreun fel... ci pentru ca nervii mei nu mai suporta atata greutate inutila. Incercati sa nu mai generalizati si sa atasati un tipar social imbecil tuturor celor care nu corespund ideilor voastre. Si voi sunteti la fel, dar in ochii altora. Traim intr-o societate, in comunitati mai mici sau mai mari...dar traim impreuna, nu unul prin altul. Pentru tine randurile astea sunt cuvinte citite si uitate in secunda urmatoare... pentru mine sunt lucruri care din clipa in care sunt rostite, nu mai pot fi uitate. Smile ! Din fericire, avem viata pe care ne-o alegem, nu cea pe care o meritam.